Ierom. Nikolai Sakharov – „Smerenia lui Hristos”. Hieromonk Nikolai Sakharov on Christ-like Humility

„ (...) Celălalt punct pe care aș dori să-l menționez este că pentru Sfântul Siluan, Hristos a fost exemplul său personal pentru modul în care și-a trăit viața, și știm că viața fiecărui ascet este modelată după modul în care el sau ea îl percepe pe Hristos – Prototipul. Dacă îl vezi pe Hristos ca Pantocrator, Atotputernic, atunci viața ta va fi modelată în acel fel. Dar dacă vezi în Hristos exemplul smereniei, – aceasta este ceea ce Sfântul Siluan a ales să vadă. Această coborâre, pogorâre – umilință – a vieții Sfântului Siluan este rezultatul a ceea ce Siluan a avut drept unică vedere, unică înțelegere a lui Hristos. 

Preasfințitul, într-un articol despre kenoză în smerenia cea asemenea lui Hristos – după Sfântul Siluan susține că este fără de precedent în teologia patristică de dinainte de Siluan, de a sublinia smerenia lui Hristos ca fiind adevărata, unica, principala identitate a lui Hristos, drept atributul principal al Ființei divine. Într-adevăr sunt multe acțiuni de smerenie în Evanghelii, dar nu foarte multe cuvinte care să definească adevăratul caracter al lui Hristos: cum anume era El. Sfântul Siluan pare a se fi concentrat asupra acestei fraze anume unde Hristos spune: „Învățați de la mine căci sunt blând și smerit cu inima.” Pentru Sfântul Siluan, aceasta a fost sinteza, concluzia felului în care Dumnezeu este. A fost identitatea Sa personală. Și Sfântul Siluan este cel care a definit conceptul de smerenie a lui Hristos – smerenie asemenea lui Hristos, drept ultimul termen, ultimul scop al nevoinței monahale, al aspirațiilor monahului. 

Ceea ce mă izbește pe mine personal este că în ultimi ani ai vieții Sfântului Siluan, după atâtea stadii de formare, viziunea sa monahală a fost finalmente cristalizată, limpezită, într-o formă perfectă, finală, până la punctul în care doar un singur lucru este de trebuință. Mă uimește că în ultimii săi ani, el, Siluan, care era îmbogățit cu atâtea daruri duhovnicești: dragostea fierbinte de Dumnezeu, rugăciunea pentru întreaga lume, lacrimile duhovnicești, rugăciunea neîncetată, darul profeției, darul facerii de minuni, ascultarea desăvârșită, etc. El pare să depășească toate aceste daruri, pentru unicul dar care pare a fi cel mai important în tot spectrul darurilor duhovnicești, care este SMERENIA ASEMENEA LUI HRISTOS. 

Părintele Sofronie l-a întrebat pe Sfântul Siluan în ultimele momente ale vieții lui: „Părinte Siluan, sunteți pregătit să muriți?” Părintele Siluan a răspuns: „Nu încă, încă nu am dobândit smerenia lui Hristos.” (...)  

(Nikolai Sakharov, 2017 FoMA Madingley Conference, Session 6)